I.
printr-o anterioara vb de un soi de 'ciolosh'
shi fiind pe aici in mari dileme shi probleme, shi dileme
in a-i determina natura shi functzia
(cu inteligentza ne-a cam lamurit )
am dat peste un material de studiu antropologic ce
ne-a parut revelator
Die antwoord - Tokoloshe (FULL) ('NEW')
https://www.youtube.com/watch?v=MCGDNrrl0Zo
II.
Incercare de clasificare in ordine, a formelor de manifestare listate prin titulatura
https://en.wikipedia.org/wiki/Tupilaq
https://en.wikipedia.org/wiki/Tikoloshe
https://en.wikipedia.org/wiki/Anchimayen
III.
o privire mai atenta asupra cioloshului
deosebirea anatomica fundamentala fatza de Tokoloshe
ilustrata in arta murala contemporana
Sursa: pe undeva prin Bucureshti
IV.
analogia functzionala a organului lingual de ciolosh cu cel mai de jos la Tokoloshe
(de fapt se poate observa din ilustratzie ca pe langa impresionanta limba - ideala pentru lins bineintzeles, cioloshul mai este echipat shi cu fix doi coltzishori vampiriceshti, hmm ceea ce-l face probabil shi un redutabil sugator, hmm, hmm deci probabil mult mai periculos decat insushi Tokoloshe , dc se poate concepe asha ceva
ce ne ingrijoreaza ar fi (pe langa)
[ochishorii in forma de virgulitza, eminamente batracieni
shi petele de sange in care sa balaceshe aproape fericit
spun aproape pentru ca din cate sea poate observa orificiul bucal in forma de "O"
pare a fi deschis, semn ca nu e tocmai satul
ma intreb daca asta ar fi vreodata posibil
anatomic vb nu prea pare]
hmm fesuletele , oare ce arme teribile ar ascunde shi pe acolo?
Hmm da
V.
posibile conexiuni translingvistice ( mai spre profan de data aceasta )
TICĂLÓS, -OÁSĂ, ticăloși, -oase, adj. 1. Care face fapte reprobabile; josnic prin manifestările lui; nemernic, păcătos, mîrșav. Vezi dumneata, mătușă, cît îi de ticăloasă lumea ! SADOVEANU, O. VIII 219. Sătul de a face mereu de pomană meseria ticăloasă de martor mincinos, își ceru seama de la stăpîn. ODOBESCU, S. III 44. Soră ticăloasă, soră păcătoasă, Spune la tustrei, Care moarte vrei ? ALECSANDRI, P. P. 117. ◊ Fig. E mai bine acasă decît prin toate rîpile, pe asemenea ticăloasă vreme. SADOVEANU, O. VIII 199. ◊ (Substantivat) Îl apucă deodată ura împotriva ticăloșilor cu care se înhăitase. DUMITRIU, N. 216. A fost mare ticălos la viața lui și multe a făcut pe nedrept. POPA, V. 87. Ei, lasă, ticăloaselor, că v-oi dobzăla eu de-acu nainte. CREANGĂ, P. 12. 2. (Astăzi rar) Care se găsește într-o stare jalnică; vrednic de milă, sărman, nenorocit. Săraca de mine ! Dar de unde să vă dau eu bani, cînd sînt o ticăloasă văduvă ! SADOVEANU, D. P. 145. M-am deprins a tîrî după mine o viață ticăloasă.CREANGĂ, P. 234. Ființă ticăloasă ce sînt ! Adormeam pe nădejdea făgăduințelor lui. NEGRUZZI, S. I 52. ◊ (Adverbial) Din cînd în cînd, pe drum, începea să plîngă înăbușit, ticălos, parcă mugea. DUMITRIU, N. 58. ♦ (Rar, despre obiecte concrete) Deteriorat, uzat, sărăcăcios. Frumusețile și minunățiile ce văzură cei trei frați născuți într-o colibă ticăloasă îi făcură să rămîie cu gura căscată. POPESCU, B. II 61.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu