Introducerea lui Fausto Antonini la
"Metafizica sexului" a lui Julius Evola
Dragostea
<<Iţi vine aproape să râzi ori mai degrabă să plângi când te gândeşti ce a devenit raportul .dintre sexe — aşa cum Evola arată încă din 1958 — în ziua de azi: un lucru mizerabil şi sărac, o mixtură de înşelăciuni, de trădări, de eşecuri, de exerciţii ridicole, de ingerări de pilule, de poţiuni şi de injecţii spre a obţine erecţii de foarte lungădurată şi orgasme absolut lipsite de orice valoare, deoarece sânt lipsite de spirit, de arhetipalitate, de adevăr.>>[p.2]
Farmecul
<<Evola nu s-a resemnat, nu se , putea resemna: trăiesc şi eu aceeaşi senzaţie în cercul meu restrâns, la cursurile mele universitare, când încerc să introduc idei care-mi aparţin — fiind totodată şi idei evoliene — despre diagnosticul şi terapia ipotetică şi imposibilă a racilelor lumii contemporane. Nu s-a resemnat fiindcă ceea ce el numea „demonia economiei" se combină cu o voluptate a degradării, abrutizării, a promiscuităţii, a preferinţei pentru tot ce e mai rău, fapt care constituie tragedia cea mai teribilă a lumii contemporane. Un proverb negru spune:
„Mai răul face să le bată inima fetelor." Şi poveşti adevărate precum [...] demonstrează cât de adevărată e observaţia. Ea ar putea părea banală: dar câţi băieţi buni, într-un sens deloc mărginit şi burghez, ci real şi profund, nu-şi dau seama că sunt dispreţuiţi de fete, şi câţi pui de lele, ca să mă exprim delicat şi eufemistic, nu sunt asaltaţi de izmenite care-şi oferă gura şi sexul, entuziasmate de atmosfera aceea delincvento-drogato-degradato-profanato-porcoaso-fetido-dezgustătoare?>>[p.3]
Piatza
<<Logica puterii şi logica pieţei sunt nemiloase, dar sunt neutre: teoretic ele ar fi putut fi puse şi în slujba apărării dragostei sau cel puţin ar fi putut sluji la apărarea structurilor ce-ar fi putut îngădui reedificarea dragostei. Aşa ceva nu e însă cu putinţă, pentru că puterea s-a născut în definitiv spre a se opune posibilităţii de a iubi. Nu e o întîmplare faptul că puţinele comunităţi libere din punct devedere sexual, trobriandienii din Pacific, muriaşii din centrul Indiei, viaroaşii din pădurea amazoniană — chiar dacă toţi aceştia mai există încă — sunt situaţi în afara marilor drumuri ale expansiunii etnice. Etruscii pacifici şi erotici au fost eliminaţi de către romanii duri, şi Sparta s-a impus în dauna Atenei: dar dacă în acest caz e vorba de o palmă de pămînt, în realitate întreaga planetă a fost invadată de o furie posesivă, achizitivă, etnocentrică, patricentrică, belicoasă, distructivă, exaltînd agresivitatea, şi care va continua şi pe viitor să se acumuleze tot mai mult din cauza represiunii înseşi şi a cercului vicios pervers, trosnind acur şi în sens fizic, ecologic, sub loviturile non-vieţii.
Toţi exaltă astăzi viaţa, dar continuă să exalte şi ceea ce distruge viaţa, şi anume sciziunea schizofrenică dintre sex şi sentiment, dintre dragostea sacră şi dragostea profană, dintre puterea orgasmului cosmic şi puterea extazului divin.
Matriarhatul în care ne aflăm prezintă acest paradox: şi anume că femeile care-l comandă nu sunt în esenţa lor femei, ci avortoane stîngace de bărbaţi rataţi, a căror definiţie nu e chiar inexact atribuită lui Freud.>>[p.9]
sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu