Shi sa trecem pe aici la lucrushoare un pic mai serioase

la asta un pic mai la vale ca se lasa cu studiu care nu priveshte prea multa lume
in schimb
hmm funny me
eu cu mine adica :)
ce ma bucur ca am aceasta libertate :)
ar avea ceva legatura cu ce va sa vina
dar asha cum se spunea mai sus
un pic mai la vale ca nu am vreme de transcrieri amush :)
[pasaj adaugat spre amuzament personal pe la 1:38 am, intr-o zi de miercuri pe 13 ale lunii lui Marte :))), poate dc ma scutur de lene vine shi restul, o transcriere de fapt, hmm se va vedea asta , mda :)]
shi cum proverbiala lene felina se pare ca nu a tzinut mult, ci doar cat trebuie :)
o sa incerc sa-mi vad de treb'soare p'acilea :)
 este vorba de cateva  fragmente mai lungutze asha, din romanul Blazonul de Adrian Muntziu ( aparut in 1984 la Editura Dacia din Cluj-Napoca, p. 60-62) shi din care imi voi lua libertatatea sa reproduc pe aici cateva pasaje, poate relevante pentru anume contexte, poate chiar utile pentru altele, spre beneficiul celor cu ochi de vazut shi poate un pic de shtiitza de carte :D)), aceasta shi ca sa ia poate aminte :)));
[sa fie un pic protocronist pasajul ? hmm , n-am stat sa cuget prea mult la tema shi sti,l oricum shi din asha ceva mai invetzi cate ceva , nu numai din pseudo-europenisme :D)) - 3:46 a.m.,14 Martie 2014]
sa purcedem deci
 :

Partea I: Focul pustiu

<<

" Fratzii mei, opritzi-va! am izbucnit eu, azvarlind cornul cu zaruri. Fiindca vazul e uneori scurt. Iar adevarul unui biet nebun nu-l crede nimeni ". Se privira incurcatzi. Pai ochii noshtri vad un adevar ... interveni shi luptatorul care ramase in picioare. (Am facut cornul cu zaruri sa dispara prompt 

[ :D) - zambetul ranjit al tastatorului :)] ). Miramu-ne totzi de asha ceva, dar ochii noshtri nu prea vad nimic." Statea la indoiala ganditor shi incruntat. Apoi, fara vreo vorba shi-a lasat capul in jos tacut. Era un gest pe care nu intzelegeam cum trebuie sa-l iau. N-avea nici un motiv sa se fereasca. Nici de felul lui nu se arata prea temator. Shi totushiceva il nelinishtise. Eu ma ashteptasem poate la un alt raspuns. Ii judecam pe totzi numai cu gandul ce gandea in mine. Dar gresheam. "Cumplite vorbe imi auad urechile"am zis."Gurile proshtilor nu stau inchise ", izbucnise faclierul care, intre timp, tragea mult mai degraba cu urechea jos, in curte. "Peste tot sunt puneri la cale. Nici nu shtie stanga ce mai face dreapta". Vocea herghelierului suna uimitor de calma , completandu-l pe vecinul mustrator."Zicea unul din Olbia , care shtia citi in nori, ca timpul nu da ragaz; iar neamul dacilor cei veshnici se va stinge". "Eu gandeam ca ... mormai recrutul, alungandu-shi ochii ce priveau pierdutzi shi neincrezatori. "Tu lasa, nu mai gandi. E oboseala mare", ii scurta deodata vorba faclierul. Disparuse shi nelinishtea din vocea lor; dar ramasesem eu mult mai nelinishtit"."Asta , de-i mic, shi seamana a catzelandru care maraia intre stanoagele de iepe, a cam stat mai mult in dosul armasarului sa-i numere copitetele cazute, il lua peste picior herghelierul. Shi apoi, Varvarului : Noi, oamenii de catre shes, ne-am patimit la cai. Numai ca iepele shi manjii nu pot cugeta. Iar agerimea mintzii nu-i totuna cu indestularea burtzii"

[...]

"Azi oamenii s-au inrait shi inimile necurate umblu slobode. Iar cei straini abia ashteapta a ne jupui de oi shi de juncane grase. Chiar daca sunt buhaitzi de ine shi grasimea porcilor li s-a prelins pe la shezut ". "Cand te imbuibi numai cu carne tavalita in ulei de mosc, grai shi faclierul, fara sa te miri ca lumea pare rasturnata, multzi din oameni prind a fi banuitori"." Un caine fara lantz, nu mai e caine, daramite un flamand fara griji?"  

>>