"Teoria celor trei cercuri"

 <<

Cînd ceremonia şi vacarmul încetară, Prinde-Muşte nu si

mai întoarse în chilie. Incepu să le pună călugărilor întrebări pe

cît de discret posibil, după ce aplicase ansamblului grupului ceea ce toţi investigatorii au numit de-atunci „teoria celor trei cercuri". Lui Isa ibn 'Aii al-Kashkari îi revine meritul de a fi formulat pentru prima oară această teorie, într-un catren miste­rios ce trece drept unul din poemele sale, dar care, în realitate, nu-i decît o formulă mnemotehnică destinată detectivilor:

 „în orice comunitate există trei cercuri

 Marele Cerc ce o conţine în întregime;  

Cercul Funcţiunilor sau cei ce contează, alcătuind 10% din ansamblu;

 şi Cercul Interior, şefii şefilor, care sînt 2% din întreg sau 20% din Cercul Funcţiunilor. Din Cercul Interior provine tot Binele, dar şi tot Răul." După Al-Kashkari, vinovatul trebuie întotdeauna căutat în rîndurile elitei. O altă sentenţă ce trece drept unul dintre poemele sale ne lămureşte că „ Totul se petrece în mintea omului; păcatul este păcat al raţiunii, nu trupesc. Astfel, căpetenia grupului îl duce pe acesta la pros­peritate sau la mizerie, la victorie sau la dezastru, la păcat sau la milostenie. Masa n-are nici o autonomie."

>>

din
"Pergamentul diafan"
in
Ioan Petru Culianu - Pergamentul diafan. Ultimele povestiri.
scrise in colaborare cu H.S.Wiesner ,

Ediţia a doua

Traduceri de Mihaela Gliga, Mihai Moroiu şi Dan Petrescu Postfaţă de Paul Cernat

POLIROM 2002

 p. 15-35