<<
Cînd ceremonia şi vacarmul
încetară, Prinde-Muşte nu si
mai întoarse în chilie. Incepu să le pună călugărilor întrebări pe
cît de discret posibil, după
ce aplicase ansamblului grupului ceea ce toţi investigatorii au numit de-atunci
„teoria celor trei cercuri". Lui Isa ibn 'Aii al-Kashkari îi revine
meritul de a fi formulat pentru prima oară această teorie, într-un catren misterios
ce trece drept unul din poemele sale, dar care, în realitate, nu-i decît o
formulă mnemotehnică destinată detectivilor:
„în orice comunitate există
trei cercuri
Marele Cerc ce o conţine în întregime;
Cercul
Funcţiunilor sau cei ce contează, alcătuind 10% din ansamblu;
şi Cercul
Interior, şefii şefilor, care sînt 2% din întreg sau 20% din Cercul
Funcţiunilor. Din Cercul Interior provine tot Binele, dar şi tot Răul." După
Al-Kashkari, vinovatul trebuie întotdeauna căutat în rîndurile elitei. O
altă sentenţă ce trece drept unul dintre poemele sale ne lămureşte că „ Totul
se petrece în mintea omului; păcatul este păcat al raţiunii, nu trupesc.
Astfel, căpetenia grupului îl duce pe acesta la prosperitate sau la mizerie,
la victorie sau la dezastru, la păcat sau la milostenie. Masa n-are nici o
autonomie."
>>
din
"Pergamentul diafan"
in
Ioan Petru Culianu -
Pergamentul diafan. Ultimele povestiri.
scrise in colaborare cu H.S.Wiesner ,
Ediţia a doua
Traduceri de Mihaela Gliga, Mihai Moroiu şi Dan
Petrescu Postfaţă de Paul Cernat
POLIROM 2002
p. 15-35