hmm, hmda, dar ...:.,=.:(,,",2,,;:'''[]-_1|..}#~`,-+,.-/...\\,,.>_.}:.", ;) ,|;o,1(.\,?& ,.|,:,"_,.' '.{,&q|u6ot;..o,,,3...."...??;[-811#= . < !},,, `` ^....:) s.a.m.d. :)
sâmbătă, 20 decembrie 2014
joi, 18 decembrie 2014
Dilema (sau Balada Basinii) de George Toparceanu
George Toparceanu- Dilema
https://www.youtube.com/watch?v=agPjANORaP8
Balada Basinii.
https://www.youtube.com/watch?v=ZND5cHkzshE
Balada Basinii pentru basinosii de ieri si de azi :)
https://www.youtube.com/watch?v=Kx-wUfuabgg
https://www.youtube.com/watch?v=ZND5cHkzshE
Balada Basinii pentru basinosii de ieri si de azi :)
https://www.youtube.com/watch?v=Kx-wUfuabgg
vineri, 21 noiembrie 2014
Moloch
https://en.wikipedia.org/wiki/Moloch#As_social_or_political_allegory
http://www.imdb.com/title/tt0017136/
https://www.youtube.com/watch?v=B8sraSoClbI
https://en.wikipedia.org/wiki/Moloch#in_Allen_Ginsberg.27s_.22Howl.22
descris foarte bine si in partea a doua de pe aici:
Allen Ginsberg reads "Howl," (Big Table Chicago Reading, 1959)
https://www.youtube.com/watch?v=WkNp56UZax4
http://www.poets.org/poetsorg/poem/howl-parts-i-ii
cu imagini si pe aici:
'Howl' by Allen Ginsberg (with subtitles) - HQ
https://www.youtube.com/watch?v=lM9BMVFpk80
http://www.imdb.com/title/tt0017136/
https://www.youtube.com/watch?v=B8sraSoClbI
https://en.wikipedia.org/wiki/Moloch#in_Allen_Ginsberg.27s_.22Howl.22
descris foarte bine si in partea a doua de pe aici:
Allen Ginsberg reads "Howl," (Big Table Chicago Reading, 1959)
https://www.youtube.com/watch?v=WkNp56UZax4
http://www.poets.org/poetsorg/poem/howl-parts-i-ii
cu imagini si pe aici:
'Howl' by Allen Ginsberg (with subtitles) - HQ
https://www.youtube.com/watch?v=lM9BMVFpk80
miercuri, 19 noiembrie 2014
Constatare: "Neam Blestemat"
...prost, ticalos, aservit si pacalit asha mai adauga :|
http://www.versuri.ro/versuri/kghdd_celelalte-cuvinte-neam-blestemat.html
mda si cam atat despre asha ceva.
Celelalte Cuvinte - Neam Blestemat
http://www.youtube.com/watch?v=dTNE2Lk4k6shttp://www.versuri.ro/versuri/kghdd_celelalte-cuvinte-neam-blestemat.html
mda si cam atat despre asha ceva.
duminică, 9 noiembrie 2014
joi, 2 octombrie 2014
"Is Our Language [...] Capable of Sustaining Demagoguery?"
A Bit of Fry & Laurie - Concerning Language
https://www.youtube.com/watch?v=MSyIhapMdI8&hd=1
https://www.youtube.com/watch?v=MSyIhapMdI8&hd=1
miercuri, 1 octombrie 2014
Two "Private Empires": ExxonMobil & Halliburton
Steve Coll: Private Empire: ExxonMobil and American Power - June 4, 2013
https://www.youtube.com/watch?v=VMWkIgLMe8U
Steve Coll on the "Private Empire" of ExxonMobil
https://www.youtube.com/watch?v=lvPobwco-AE
http://www.theguardian.com/books/2013/may/31/private-empire-exxonmobil-book-review
http://rogerhaeske.com/?p=1453
http://www.vanityfair.com/business/features/2010/06/fracking-in-pennsylvania-201006
http://www.imdb.com/title/tt3567200/plotsummary?ref_=tt_ov_pl
The Great Invisible | Official Trailer
https://www.youtube.com/watch?v=LDw1budbZpQ
http://inhabitat.com/halliburton-admits-to-destroying-evidence-after-deepwater-horizon-disaster/
sâmbătă, 27 septembrie 2014
joi, 25 septembrie 2014
More from George Carlin (on some foreign policy)
George Carlin on the bigger dick foreign policy in The Persian Gulf
https://www.youtube.com/watch?v=CghWWWXSUUU
miercuri, 24 septembrie 2014
Jingoism
Sursa:
https://en.wikipedia.org/wiki/Jingoism#mediaviewer/File:The_American_War-Dog_by_Oscar_Cesare_1916.jpg
https://en.wikipedia.org/wiki/Jingoism
https://en.wikipedia.org/wiki/By_Jingo
https://en.wikipedia.org/wiki/Minced_oath
McDermott's War Song performed by Robin Hunter
https://www.youtube.com/watch?v=h1ZFzs7hL5g
http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/jingo
‘We don't want to fight, yet by Jingo! if we do,
We've got the ships,
we've got the men,
and got the money too’.
Comment:
well now, I don't know about ships
but they don't have the men and the money too,
however rest assured that
they'll R.I.P. it off sheep like you!
:D
and...
George Carlin The Illusion Of Choice, voting, presidents, corporate control and more...
https://www.youtube.com/watch?v=5hMnWBwgFNE
marți, 23 septembrie 2014
Startpage web search:"klaus iohannis trafic de copii youtube"
https://startpage.com/do/search?
"klaus iohannis trafic de copii youtube"
Primarul Johannis din Sibiu suspectat de trafic de copii
https://www.youtube.com/watch?v=HE47r-QXWvE
Cum a mijlocit Klaus Iohannis disparitia definitiva a trei copii orfani - INTERVIU 1
https://www.youtube.com/watch?v=-5qG36S7TCI
Johannis Klaus acuzat de implicarea în traficul de copii! - Ion Coja la Nasul TV
https://www.youtube.com/watch?v=12kDTTrA3QI
"klaus iohannis trafic de copii youtube"
Primarul Johannis din Sibiu suspectat de trafic de copii
https://www.youtube.com/watch?v=HE47r-QXWvE
Cum a mijlocit Klaus Iohannis disparitia definitiva a trei copii orfani - INTERVIU 1
https://www.youtube.com/watch?v=-5qG36S7TCI
Johannis Klaus acuzat de implicarea în traficul de copii! - Ion Coja la Nasul TV
https://www.youtube.com/watch?v=12kDTTrA3QI
luni, 22 septembrie 2014
Remember George Carlin
George Carlin ~ The American Dream
http://www.youtube.com/watch?v=acLW1vFO-2Q
George Carlin - Doin' It Again [1990]
https://www.youtube.com/watch?v=9ea1BRRVnzo
George Carlin - Unmasked with George Carlin
https://www.youtube.com/watch?v=s-clvDxl8qI
George Carlin: How language is used to mask truth and Israeli terrorism
http://www.youtube.com/watch?v=acLW1vFO-2Q
George Carlin - George's Best Stuff
https://www.youtube.com/watch?v=IgbXtlrGdLs
George Carlin - You Are All Diseased (1999) [napisy PL]
http://www.youtube.com/watch?v=2KQqYWVEpQc
George Carlin - It's Bad for Ya! (2008) [napisy PL]
https://www.youtube.com/watch?v=rOJAtWujNlQ
George Carlin- Does the time bother you? 1978 On location George Carlin Again.
https://www.youtube.com/watch?v=5M5eG-aywZQ
George Carlin Life Is Worth Losing
http://www.youtube.com/watch?v=8lgYfdvC3EA
http://www.youtube.com/watch?v=acLW1vFO-2Q
George Carlin - Doin' It Again [1990]
https://www.youtube.com/watch?v=9ea1BRRVnzo
George Carlin - Unmasked with George Carlin
https://www.youtube.com/watch?v=s-clvDxl8qI
George Carlin: How language is used to mask truth and Israeli terrorism
http://www.youtube.com/watch?v=acLW1vFO-2Q
George Carlin - George's Best Stuff
https://www.youtube.com/watch?v=IgbXtlrGdLs
George Carlin - You Are All Diseased (1999) [napisy PL]
http://www.youtube.com/watch?v=2KQqYWVEpQc
George Carlin - It's Bad for Ya! (2008) [napisy PL]
https://www.youtube.com/watch?v=rOJAtWujNlQ
George Carlin- Does the time bother you? 1978 On location George Carlin Again.
https://www.youtube.com/watch?v=5M5eG-aywZQ
George Carlin Life Is Worth Losing
http://www.youtube.com/watch?v=8lgYfdvC3EA
De(constipation)
Screamin' Jay Hawkins - Constipation Blues (1969)
https://www.youtube.com/watch?v=ic3g8Xnf7LI
Lamurire:
Corporation - Conspiration - Constipation
:)
duminică, 21 septembrie 2014
miercuri, 17 septembrie 2014
miercuri, 2 aprilie 2014
O situatie (ipotetica :))) - selectzii din Boris Vian
<<
The Werewolf
By Boris Vian
There lived in the wood of Fausses-Reposes, near the coast
of Picardy, a very handsome adult wolf with black fur and great red eyes. His
name was Denis, and his favourite pastime consisted of watching cars coming from
Ville-d’Avray getting up to full speed to attack the shining slope on which a
shower sometimes engraves the olive reflection of the big trees. He also liked,
on summer nights, to roam the copses to surprise impatient lovers in their
struggle with the complexity of the elastic fittings with which the essentials
of lingerie are unhappily encumbered in our times. He observed philosophically
the results of these sometimes-successful efforts and withdrew discreetly
shaking his head. Descendant of a long line of civilised wolves, Denis ate
grass and blue hyacinths supplemented in Autumn by choice mushrooms and in
Winter, much against his taste, by bottles of milk pinched from the Society’s
big yellow lorry. He detested milk, because of its animal taste and from
November to February, he cursed the inclemency of a season that caused him to
rot his stomach.
[...]
One beautiful august evening, Denis was taking his daily
gentle digestive stroll. The full moon worked the leaves into a lacework of
shadow and under its clear light, Denis’s eyes assumed the exquisite ruby
highlights of Arbois wine. Denis was approaching the chestnut, the usual
terminus of his walk, when fate placed in his way the Mage of Siam, whose real
name was Etienne Pample, and the little Lisette Cachou, brunette waitress of the
Gronelli restaurant, brought to Fausses-Reposes by the Mage on a false pretext.
Lisette was wearing for the first time a brand new ‘Obsession’ girdle, and it
was to this detail, the destruction of which had cost the Mage of Siam six hours
of effort, that Denis owed this very late encounter.
Unluckily for Denis, the circumstances were extremely
unfavourable. It was exactly midnight; the Mage of Siam was at the end of his
tether; and he had encountered in abundance round about, asses ears, wolves feet
and white rabbits which, since recently, are the obligatory accompaniments of
lycanthropy – or rather of anthropolycy as we will read shortly. Rendered
furious by the appearance of Denis, although discreet, and who was already
withdrawing mumbling an excuse, the Mage of Siam, disappointed by Lisette,
whose excess energy demanded to be discharged one way or another, threw himself
on the innocent beast and cruelly bit him instead of his knuckles. With a yelp
of anguish, Denis fled at the gallop. Back home he was floored by an abnormal
fatigue and fell into a heavy slumber punctuated by troubled dreams.
[...]
In the little round mirror, a strange figure faced him,
pale, deprived of hair, where only two ruby eyes recalled his former aspect. Letting out an inarticulate cry he looked at his body and understood the origin
of this icy cold which gripped his every part. His rich, black coat had
disappeared and before his eyes appeared the malformed body of on of those men,
the amorous awkwardness of which he normally mocked.
He had to get a move on. Denis threw himself towards the
trunk stuffed with divers clothing gleaned by chance from accidents. Instinct
made him choose a grey suit with white stripes, with a distinguished look, with
which he mixed a plain shirt the colour of rosewood and a bordeaux tie. As soon
as he had put on these clothes, surprised by keeping a balance which he could
not understand, he felt better and his teeth stopped chattering.. It was then
that his distracted glance fell upon the little heap of black fur scattered
around his couch, and he mourned his lost aspect. He caught hold of himself,
however, by virtue of a violent effort of will and tried to assess his
position. His reading had taught him many things and the affair seemed clear:
the Mage of Siam was a werewolf and he, Denis, bitten by the animal, had just
changed into a man.
At the thought that he was going to have to live in an unknown world, at first he was seized by a great terror. A man amongst men, what risks would he not run! The evocation of the sterile struggles to which the drivers of the Picardy coast delivered themselves, night and day, gave him a symbolic foretaste of the atrocious existence to which, like it or not, he must submit. Then, he reflected. His transformation, according to all appearances, and if the books did not lie, would be of short duration. Then why not profit by it and make an incursion into town?
At the thought that he was going to have to live in an unknown world, at first he was seized by a great terror. A man amongst men, what risks would he not run! The evocation of the sterile struggles to which the drivers of the Picardy coast delivered themselves, night and day, gave him a symbolic foretaste of the atrocious existence to which, like it or not, he must submit. Then, he reflected. His transformation, according to all appearances, and if the books did not lie, would be of short duration. Then why not profit by it and make an incursion into town?
[..]
But Denis was unaware that in this seemingly calm place was
held on exactly that day the monthly meeting of the Dilettantes of the
Rambolitan Chub, and it happened that he saw flood in, in the middle of his
meal, a theory of gentlemen with fresh complexions and jovial manners who
occupied at a stroke seven tables for four. Denis frowned at the sudden influx,
and, as he watched, the head waiter came quietly to his table.
“I beg your pardon, sir,” said that smooth-shaven and oily
man, “ but could you do us the service of sharing your table with mademoiselle?”
Denis threw a glance at the chick and stopped frowning.
“I would be delighted.” He said, half rising from his
seat.
“Thank you, sir.” Said the creature in a musical voice.
Musical saw to be exact.
“If you thank me,” pursued Denis, “what must I do?”
“Classical providence, without doubt.” Suggested the
exquisite woman and she immediately dropped her handbag, which Denis caught in
flight.
“Oh!” she exclaimed, “but you have extraordinary reflexes!”
“Yes.” Confirmed Denis.
“Your eyes are also very strange,” She ejaculated five
minutes later. “They remind me of…of…”
“Ah!” Denis commented.
“Of garnets.” She concluded.
“C’est la guerre.” Said Denis
“I don’t follow you…”
“I wished to say,” specified Denis, “that I was waiting for
you to evoke the ruby and not seeing anything come but the garnet I concluded
upon the restrictions which immediately follow war by relation of effect to
cause.”
“And have you graduated from the political sciences?” asked
the brown-haired doe.
“Never to return.”
“I find you quite fascinating.” The maiden asserted flatly,
who, between ourselves, had lost her virginity more often than was her due.
“I willingly reciprocate the feeling, placing it in the
feminine.” Madrigaled Denis.
They left the restaurant together and the coquette confided
to the wolf made man that she occupied, not far from there, a ravishing room at
the hotel Money Grinder.
“Come and see my Japanese stamps.” She whispered in Denis’s
ear.
“Is that wise?” enquired Denis, “Your husband, your
brother, or surely one of your people, won’t they be upset?”
“I am something of an orphan.” Wailed the little girl,
wiping away a tear with the end of a loaded index finger.
“What a shame!” commented her elegant companion politely.
He noticed, on following her to the hotel, that the clerk seemed to be curiously
absent, and that so much plush red velvet made the place differ greatly from his
own, but the stairway revealed to him the stockings, and immediately adjacent
calves of the beauty, whom he allowed, wishing to instruct himself, to take six
steps in front. Instructed, he increased the pace.
The idea of fornicating in the company of a woman repelled
him by virtue of his sense of humour, but the evocation of Fausses-Reposes made
the inhibiting element disappear and he soon found himself capable of putting
into active practice the knowledge acquired by eye. The beauty enthusiastically
declared herself ruined, and the ruse of these affirmations by which she made
certain of rising to the vertical escaped the understanding, little exercised in
these matters, of the good Denis.
He was coming out of a kind of coma quite different from
everything that he had hitherto experienced when he heard the hour strike.
Choking and blanching, he put himself straight but remained stupid on perceiving
his companion, her bum (excuse me) in the air, foraging with diligence in the
pocket of his jacket.
“You want my photo!” he said suddenly, believing that he
had understood.
He felt flattered, but then understood, by the jump which
animated the bipartite hemisphere, the error of this supposition.
“But…er…yes my darling.” Said the sweet thing, without
fully knowing whether he was taking the mickey or niet.
Denis frowned. He got up, went and checked his wallet.
“So you are one of those women the turpitudes of which one
may read about in the literature of Monsieur Mauriac!” concluded Denis, “A whore
of some sort.”
She was going to reply, and thus, that he gave her a pain
in the arse and that she banged for her meat, and that she wasn’t going to have
it off with a bloke for pleasure, but a light in the eye of the anthropised wolf
made her mute instead. There emanated from Denis’s orbits two small red beams
which fixed on the ocular globes of the brunette and plunged her into a curious
disarray.
“Would you like to cover yourself and decamp this instant!”
suggested Denis.
He had the unexpected idea of augmenting the effect by
emitting a roar. Never had a similar inspiration come to worry him, but despite
his lack of experience, it resonated in an appalling fashion.
The maiden, terrorised, dressed without saying a word, in
less time than it takes a clock to strike twelve. As soon as he was alone,
Denis started to laugh. He experienced a vicious feeling, quite exciting.
“It’s the taste of vengeance.” He supposed out loud.
He put his accoutrements back in order, washed where
necessary and went out. It was night and the boulevard scintillated in
marvellous fashion. He hadn’t gone two metres when three men approached him.
Dressed a little loudly, with suits that were too light, hats too new and shoes
too shiny, they surrounded him.
“Can we have a word with you?” said the thinnest of the
three, a sallow man with a thin moustache.
“About what?” wondered Denis.
“Don’t fuck about.” Articulated one of the others, red and
cubic.
“Step inside…” proposed the sallow one as they were passing
a bar.
Denis entered, fairly curious. He was finding the
adventure amusing so far.
“Do you play bridge?” he asked the three men.
“You’re going to need one.” Remarked the red, cubic one in
an obscure way. HE seemed incensed.
“My dear sir,” said the sallow one once they had entered, “
you have behaved in a hardly correct manner with a young girl.”
Denis burst out laughing.
“He’s having a good laugh, the pillock.” Observed the red
one. He’ll be laughing less soon.”
“He finds,” pursued the sallow one, “ that we take an
interest in this chick.”
Suddenly Denis understood.
“I see.” He said, “ You are pimps.”
All three stood up at once.
“Mind your own business.” Menaced the cubic one.
Denis looked at them.
“I am going to get angry.” He said calmly. “It is the
first time in my life, but I recognise the sensation. Like in books.”
The three men seemed put out.
“You needn’t think you scare us, mug!” said the red one.
The third said little. He closed a fist and took a run.
As the fist arrived at Denis’s chin, this latter ducked back, snatched the wrist
and squeezed. It made a noise.
A bottle contacted the skull of Denis, who blinked and drew
back.
“We’re going to hang you out to dry.” Said the sallow one.
The bar had emptied. Denis bounded over the table and the
cubic one. Astounded, the man gaped, but he had the reflex to grab the suede
shoed foot of the hermit of Fausses-Reposes. There followed a brief melee at
the end of which Denis, his collar torn, contemplated himself in the mirror. A
gash crossed his cheek, and one of his eyes was turning indigo. Rapidly, he
arranged the three inert bodies under the benches. His heart boomed beneath his
ribs. He tidied himself up a bit. And suddenly, his eyes fell upon a clock.
Eleven o’clock.
“Good grief,” he thought, “I’ve got to move!”
Quickly, he put on his dark glasses and ran to his hotel.
His soul was full f hate but the urgent need o departure was obvious. He paid
for his room, took his bag, jumped on his bicycle and left like a true Coppi.
[...]
Denis threw himself into it. The astounded asphalt gave
way before his furious progression. The edge of Saint Cloud would be reached in
no time. He crossed the portion of town that runs the length of the Saint-Cloud
Park, and turned left towards the Pont Noir and Ville d’Avray. As he was
emerging from this noble city before the Cabassud restaurant, he became aware of
an agitation behind him. He forced the pace, and suddenly, turned onto a forest
track. Time pressed. In the distance, suddenly, a clock announced midnight.
From the first stroke, Denis noticed that things were going
badly. He could hardly touch the pedals, his legs seemed to him to be
shortening. By the thin light of the moon, he was negotiating, in his flight,
the pebbles of the dirt track when he noticed his shadow - a long muzzle,
straight ears – as at once, he came a cropper, as a wolf on a bicycle, it has no
stability.
Happily for him, he had hardly touched ground when with a
bound he sprang into a thicket, and the police bike crashed onto the fallen
bicycle. The motorcycle cop lost a testicle and h is auditive acuity
subsequently diminished by thirty-nine percent.
Denis had hardly turned back into a wolf when he asked
himself, while trotting back towards his home, about the strange frenzy which
had seized him under his cast-off form of a man. He, so soft, so calm, had
watched his good principles and tolerance fly out of the window. The vengeful
rage, the effects of which had been visited on the three pimps of la Madeleine –
of which one, let us hasten to say in the defence of true pimps, was in the pay
of the Vice Squad – seemed to him at once unthinkable and fascinating. He shook
his head. What great unhappiness this bite of the Mage of Siam! Happily, he
thought, this tiresome transformation was going to limit itself to days of the
full moon. But there remained something in him – and this vague latent anger,
this desire for revenge did not fail to disturb him.
>>
http://www.roguesyarn.com/Werewolf%20story.htm
sau
Click here to download this file sau se poate consulta, pt savoarea limbajului shi varianta in limba romana Boris Vian - "Omul-lup", traducerea din limba franceza de Ion Doru Brana publicata in "Tigrul monden - proza satirica contemporana", selectzia shi prezentarileViorica Mircea, prefatza Marin Sorescu, Astra, 1989 |
duminică, 2 februarie 2014
Precizare Constitutionala
<<Delegarea legislativă
ARTICOLUL 115
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
(7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei. >>
Sursa:http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c4s0a115
prin urmare, orisicat ar dori cineva
modificari ale Codului penal sau Codului de procedura penala
nu se pot opera prin ordonanta de urgenta a guvernului
ARTICOLUL 115
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
(7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei. >>
Sursa:http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c4s0a115
prin urmare, orisicat ar dori cineva
modificari ale Codului penal sau Codului de procedura penala
nu se pot opera prin ordonanta de urgenta a guvernului
sâmbătă, 18 ianuarie 2014
(Farandola europeana)
... mecanism descris de catre
Serge Brussolo
in
Carnavalul de fier
pasaje:
<<
— Farandola! gemu ea cu o voce fără timbru.
Riscând o privire afară din ascunzătoare,
tânărul putu să vadă lunga coloană de dansatori
luând cu asalt flancul unei coline. Se ondula cu
rapiditatea unui şarpe ce se strecura în apa
mlaştinii. Picioarele dansatorilor călcau în cadenţă
strivind iarba, ridicând nori de praf. Capetele
băteau măsura, gurile li se destindeau în râsete şi
cântece... La prima vedere păreau doar un lung şir
de petrecăreţi scăpaţi de la vreun banchet
campestru sau saltimbanci ce constituiau
avangarda unui bal itinerant. Dar, pe măsură ce
se apropiau şi putu să observe detalii, David zări
ciudăţenia: un om din trei se strâmba de durere,
picioarele-i sângerau, era ca răstignit între cei doi
dansatori care-l încadrau. Brusc alertat, privi cu
atenţie coloana pe toată lungimea ei. Numără cam
treizeci de indivizi zdrenţuiţi, al căror aspect
contrasta în mod straniu cu cel al personajelor cei
ţineau de mâini...
— Ai înţeles? şopti Sirce târându-se lângă
umărul lui. Farandola e o capcană! Doi dansatori
din trei sunt androizi! Roboţi! Sub pretextul
serbărilor, îşi capturează victimele omeneşti,
întinzându-le mâna. Degetele lor secretă o sevă ce
are putere adezivă atât de mare, că simpla
strângere de mână este suficientă pentru a opera o
sudură dermică definitivă! O adevărată grefă!
Victimele, transformate în fraţi siamezi, sunt astfel
incluse în farandolă, prinse ca între paranteze. Din
acel moment, legaţi între doi roboţi, prizonierii
sunt crucificaţi, dansând fără oprire, până la
epuizare, până la moarte. Căci androizii se
hrănesc cu energia lor, le digeră atomii de carbon
ca nişte lipitori cibernetice. Uită-te bine! Ai în faţa
ta una dintre cele mai redutabile capcane puse la
punct de prinţii carnavalului!
Îl trecură fiorii. Ochii i se holbau la lanţul
mortal ce zigzaga peste câmpie. Dansau temniceri
şi prizonieri laolaltă, legaţi puternic, unul de
celălalt, ca încătuşaţi, ocnă ambulantă cu aspect
hazliu, omidă veselă deplasându-se într-un
concert subţirel de flaut. Dansatori de oţel... David
ştia deja că imaginea lor îi va rămâne veşnic
gravată în memorie: armuri cu rotiţe complexe,
disimulate sub învelişuri de piele artificială,
antrenând în sarabanda lor nenorociţii cu corpuri
descărnate, cu picioare însângerate de săptămâni
tropăind neîncetat.
—Cine s-ar feri de ei? continuă femeia. Nu sunt
tineri, frumoşi, fără griji, plini de viaţă?
Instinctiv, David îşi lipi palmele jilave de piatră.
Farandola se îndepărta. Avu un sentiment de
uşurare, ca la dispariţia unui şarpe într-o gaură de
zid.—
Când te-au prins, nu mai poţi face nimic,
comentă mai departe Sirce. Pentru a elibera
prizonierul, ar trebui să i se taie fiecare mână cu
securea...
Rămaseră un timp tăcuţi, fără să-şi mai spună
nimic, copleşiţi de inevitabila nelinişte ce urmează
după o scenă îngrozitoare, cu pielea zbârlită de o
profundă oroare viscerală.
>>
p.80-81
<<
Sunetul piţigăiat al unui fluier izbucni undeva
în dreapta lui, dar nu-i dădu nici o atenţie. Era
preocupat de gândul traversării care-l aştepta.
Rumega la sumbrele perspective, când farandola
năvăli în stradă în ritmul unei muzici vesele ce
dezlega picioarele şi le dădea o poftă irezistibilă
de a dansa.
David se rezemă cu spatele de parapet pentru
a face loc. Cu o privire distrată, observă câţiva
tineri care ţopăiau ca nişte capre, râzând în
hohote, în timp ce alţii afişau toate semnele
epuizării. Nu pricepu ce se petrecea decât în
momentul în care ultimul şir îi întinse mâna si-l
trase şi pe el în rând... Degetele de oţel se închiseră în
jurul palmei sale cu _ un zgomot de zăvor tras şi simţi
falangele robotului umezindu-se cu lipici dermic. Avu
o tresărire de groază. FARANDOLA! Cum de
putuse uita? într-o fracţiune de secundă re-văzu
temniţa ambulantă întrezărită în câmp în ajunul
sosirii lor în Oraşul Serbărilor, lanţul de prizonieri
încadraţi de gardieni cibernetici ce ţopăie ca nişte
staruri ale dansului. Cuvintele Sircei îi perforau
creierul:
"Un clei pe care nimic nu-l mai poate desface, o
veritabilă sudură dermică ce-i leagă pe dansatori
de călăii lor până la moarte. Nici o cale de scăpare,
decât să-i taie mâna!"
Îl înhăţaseră! Îl vor târî în urma lor, hrăninduse
cu energia lui, transformându-l într-o zdreanţă
cu picioare însângerate... Se încorda şi căzu greu
ca un bolovan în mijlocul drumului. Mâna lui
flutura între degetele robotului care se îndepărta,
iar el era liber. Liber şi năuc. Abia privindu-şi
mâna goală, înţelese că mănuşa de cauciuc îl
salvase, izolând pielea de formidabilul clei
organic destinat să facă din el un frate siamez.
Mănuşa din cau-duc din costumul lui "Moş
Hemoragie"! Izbucni într-un hohot idiot de râs şi
sări în picioare, urmărind cu privirea traiectoria
sinuoasă a farandolei ce pătrundea în oraş,
asemeni unui şarpe ce se strecoară în cizma unui
individ adormit. Ultimul robot îşi scutura braţul,
încercând în zadar să se debaraseze de mănuşa
din latex lipită de palma sa. Dispărură după un
colţ.
David trase puternic aer în piept. Drama nu
durase mai mult de câteva secunde. Fusese pe
punctul de a fi răpit, fără ca cei care asistau la
scenă să vadă în ea ceva rău, fără să fi putut scoate
măcar un strigăt, care, oricum, ar fi fost acoperit
de stridenţele ascuţite ale fluierului...
Picioarele îi tremurau de frică retrospectivă. Se
crispa de parapet. Peste cinci sau zece minute
urma să se repete atacul, undeva în oraş, într-o
piaţă, de-a lungul unui bulevard sau în penumbra
unei străduţe, oriunde s-ar fi găsit vreun amărât
care să se lase prins de mână, plin de încredere...
>>
p.146-148
Sursa: http://www.scribd.com/doc/169879434/Carnavalul-de-Fier
Serge Brussolo
in
Carnavalul de fier
pasaje:
<<
— Farandola! gemu ea cu o voce fără timbru.
Riscând o privire afară din ascunzătoare,
tânărul putu să vadă lunga coloană de dansatori
luând cu asalt flancul unei coline. Se ondula cu
rapiditatea unui şarpe ce se strecura în apa
mlaştinii. Picioarele dansatorilor călcau în cadenţă
strivind iarba, ridicând nori de praf. Capetele
băteau măsura, gurile li se destindeau în râsete şi
cântece... La prima vedere păreau doar un lung şir
de petrecăreţi scăpaţi de la vreun banchet
campestru sau saltimbanci ce constituiau
avangarda unui bal itinerant. Dar, pe măsură ce
se apropiau şi putu să observe detalii, David zări
ciudăţenia: un om din trei se strâmba de durere,
picioarele-i sângerau, era ca răstignit între cei doi
dansatori care-l încadrau. Brusc alertat, privi cu
atenţie coloana pe toată lungimea ei. Numără cam
treizeci de indivizi zdrenţuiţi, al căror aspect
contrasta în mod straniu cu cel al personajelor cei
ţineau de mâini...
— Ai înţeles? şopti Sirce târându-se lângă
umărul lui. Farandola e o capcană! Doi dansatori
din trei sunt androizi! Roboţi! Sub pretextul
serbărilor, îşi capturează victimele omeneşti,
întinzându-le mâna. Degetele lor secretă o sevă ce
are putere adezivă atât de mare, că simpla
strângere de mână este suficientă pentru a opera o
sudură dermică definitivă! O adevărată grefă!
Victimele, transformate în fraţi siamezi, sunt astfel
incluse în farandolă, prinse ca între paranteze. Din
acel moment, legaţi între doi roboţi, prizonierii
sunt crucificaţi, dansând fără oprire, până la
epuizare, până la moarte. Căci androizii se
hrănesc cu energia lor, le digeră atomii de carbon
ca nişte lipitori cibernetice. Uită-te bine! Ai în faţa
ta una dintre cele mai redutabile capcane puse la
punct de prinţii carnavalului!
Îl trecură fiorii. Ochii i se holbau la lanţul
mortal ce zigzaga peste câmpie. Dansau temniceri
şi prizonieri laolaltă, legaţi puternic, unul de
celălalt, ca încătuşaţi, ocnă ambulantă cu aspect
hazliu, omidă veselă deplasându-se într-un
concert subţirel de flaut. Dansatori de oţel... David
ştia deja că imaginea lor îi va rămâne veşnic
gravată în memorie: armuri cu rotiţe complexe,
disimulate sub învelişuri de piele artificială,
antrenând în sarabanda lor nenorociţii cu corpuri
descărnate, cu picioare însângerate de săptămâni
tropăind neîncetat.
—Cine s-ar feri de ei? continuă femeia. Nu sunt
tineri, frumoşi, fără griji, plini de viaţă?
Instinctiv, David îşi lipi palmele jilave de piatră.
Farandola se îndepărta. Avu un sentiment de
uşurare, ca la dispariţia unui şarpe într-o gaură de
zid.—
Când te-au prins, nu mai poţi face nimic,
comentă mai departe Sirce. Pentru a elibera
prizonierul, ar trebui să i se taie fiecare mână cu
securea...
Rămaseră un timp tăcuţi, fără să-şi mai spună
nimic, copleşiţi de inevitabila nelinişte ce urmează
după o scenă îngrozitoare, cu pielea zbârlită de o
profundă oroare viscerală.
>>
p.80-81
<<
Sunetul piţigăiat al unui fluier izbucni undeva
în dreapta lui, dar nu-i dădu nici o atenţie. Era
preocupat de gândul traversării care-l aştepta.
Rumega la sumbrele perspective, când farandola
năvăli în stradă în ritmul unei muzici vesele ce
dezlega picioarele şi le dădea o poftă irezistibilă
de a dansa.
David se rezemă cu spatele de parapet pentru
a face loc. Cu o privire distrată, observă câţiva
tineri care ţopăiau ca nişte capre, râzând în
hohote, în timp ce alţii afişau toate semnele
epuizării. Nu pricepu ce se petrecea decât în
momentul în care ultimul şir îi întinse mâna si-l
trase şi pe el în rând... Degetele de oţel se închiseră în
jurul palmei sale cu _ un zgomot de zăvor tras şi simţi
falangele robotului umezindu-se cu lipici dermic. Avu
o tresărire de groază. FARANDOLA! Cum de
putuse uita? într-o fracţiune de secundă re-văzu
temniţa ambulantă întrezărită în câmp în ajunul
sosirii lor în Oraşul Serbărilor, lanţul de prizonieri
încadraţi de gardieni cibernetici ce ţopăie ca nişte
staruri ale dansului. Cuvintele Sircei îi perforau
creierul:
"Un clei pe care nimic nu-l mai poate desface, o
veritabilă sudură dermică ce-i leagă pe dansatori
de călăii lor până la moarte. Nici o cale de scăpare,
decât să-i taie mâna!"
Îl înhăţaseră! Îl vor târî în urma lor, hrăninduse
cu energia lui, transformându-l într-o zdreanţă
cu picioare însângerate... Se încorda şi căzu greu
ca un bolovan în mijlocul drumului. Mâna lui
flutura între degetele robotului care se îndepărta,
iar el era liber. Liber şi năuc. Abia privindu-şi
mâna goală, înţelese că mănuşa de cauciuc îl
salvase, izolând pielea de formidabilul clei
organic destinat să facă din el un frate siamez.
Mănuşa din cau-duc din costumul lui "Moş
Hemoragie"! Izbucni într-un hohot idiot de râs şi
sări în picioare, urmărind cu privirea traiectoria
sinuoasă a farandolei ce pătrundea în oraş,
asemeni unui şarpe ce se strecoară în cizma unui
individ adormit. Ultimul robot îşi scutura braţul,
încercând în zadar să se debaraseze de mănuşa
din latex lipită de palma sa. Dispărură după un
colţ.
David trase puternic aer în piept. Drama nu
durase mai mult de câteva secunde. Fusese pe
punctul de a fi răpit, fără ca cei care asistau la
scenă să vadă în ea ceva rău, fără să fi putut scoate
măcar un strigăt, care, oricum, ar fi fost acoperit
de stridenţele ascuţite ale fluierului...
Picioarele îi tremurau de frică retrospectivă. Se
crispa de parapet. Peste cinci sau zece minute
urma să se repete atacul, undeva în oraş, într-o
piaţă, de-a lungul unui bulevard sau în penumbra
unei străduţe, oriunde s-ar fi găsit vreun amărât
care să se lase prins de mână, plin de încredere...
>>
p.146-148
Sursa: http://www.scribd.com/doc/169879434/Carnavalul-de-Fier
Abonați-vă la:
Postări (Atom)